Lindic lins bine pana devine cret de la umezeala

Lindic lins bine, până devine creț de la umezeală, ud ca un câine scos în ploaie, lucios de parcă ar concura la strălucirea oglinzii, și totuși moale ca vata de zahăr, lăsând impresia că singura lui menire pe lumea asta e să te facă să uiți de orice altă treabă.